Lyrics Stefan Banica – Cat mi-e de dor

Oamenii se nasc și mor,
Timpul înapoi să-l dea?
Oare nimeni n-ar putea
 
Cum făceam când eram mic.
Să-i mai strâng în brațe un pic,
De glasul bunicilor,
Doamne, cât îmi e de dor

Dar câteodată îmi crapă inima de dor!

Astăzi m-am trezit cu dor de casă și de începuturi,
De vremea când în plase n-aveam oameni, ci doar fluturi,
De bunicul meu frumos, ce-mi făcea sabie și scuturi,
Ce-mi spunea cu talpa mea să nu calc inimi, ci doar struguri.
 
Muguri de flori la bunica mea pe-o basma,
Flori și prin grădină și acum le simt mireasma.
M-ați mai dus și pe la câmp toamna când se făcea vin,
Sărut mâna voastră astăzi, m-ați mangait atât de fin,
În fine, știu că mă vegheați de acolo, de Sus, de printre sfinți,
Dar mă gândeam că poate ați vrea să știți...

Cât mi-e de dor!
Parcă-i văd cum m-așteptau,
Pe genunchi cum mă țineau,
„Băiete, tu ai steaua ta!”
Spunea mereu bunica mea.
Însă Dumnezeu n-a spus
Când îi cheamă acolo, Sus,
Știu că îngerii nu mor,
Dar câteodată îmi crapă inima de dor.

Mi-aduc aminte când mi-ai spus să am privirea înainte,
Dar să mai privesc și sus.
Și, indiferent de gust, de cât de dulce ar fi mărul,
Să urăsc mereu minciuna, să iubesc doar adevărul!
Uite, știu că ce-am scris pare bizar, pare ciudat,
Fiindcă tot ce-am povestit nici măcar nu s-a-ntâmplat,
Însă mi-am imaginat și mi-am zis „Doamne, cum ar fi
să cant despre bunicii pe care-i știu doar din fotografii?!”
O, Doamne, cred că doar tu știi...

Cât mi-e de dor!
Însă Dumnezeu n-a spus
Când îi cheamă acolo, Sus,
Știu că îngerii nu mor,
Dar câteodată îmi crapă inima de dor.

Lyrics rating:
92%